Într-o țară sfâșiată de inegalități sociale, de sărăcie și abandon școlar, partidele politice dominante plătesc chiar și 80.000 de euro din bani publici pentru ca un jurnalist cu lesă să pună întrebări convenabile unui politician timp de o oră. Cu acești bani, s-ar asigura masa caldă într-o școală timp de o lună sau s-ar construi o bibliotecă școlară într-un sat. Cu acești bani, ar putea fi plătit un medic într-un sat pentru cel puțin doi ani. Și nu cred că ar lipsi nimănui acel interviu penibil cu un politician la fel de penibil.
Doi mari social-democrați, iubitori de oameni și de popor, au apărut la o televiziune infectă timp de o oră pentru numai 240.000 de euro.
Acum folosiți-vă puțin imaginația pentru a vă gândi ce s-ar putea face cu acești bani într-o comunitate săracă, într-un cartier mărginaș ori într-un dispensar.
Dar nu. Partidele politice preferă ca banii noștri să meargă pe promovarea deșănțată și iresponsabilă a unor figuri sinistre la televizor.
Chiar și democraticul USR finanțează la greu televiziunile prietene ca să îl vorbească de bine.
AUR a cheltuit, tot din bani publici, 2 milioane într-o lună pentru a-și face cunoscut delirul extremist. O singură emisiune de promovare a extremismului a costat, potrivit Snoop, peste 400.000 de euro din banii noștri, ai tuturor.
Iar aici nu e vorba doar de cheltuirea iresponsabilă și disprețuitoare față de cetățean a unor sume uriașe din bugetul public. Este vorba și de îngenuncherea definită a, practic, tuturor televiziunilor importante din România și transformarea lor în agenți electorali. E o iluzie să mai credem că la televizor auzim lucruri care ne interesează sau că suntem corect informați. Nu, televiziunile sunt pure canale de propagandă și de menținere la putere a acelorași.
Un articol de Ciprian Mihali.